Graduation day

joi, 9 iulie 2009

Azi a fost o zi speciala. A fost ziua cand s-au inmanat diplomele la Facultatea de Inginerie Electrica din cadrul Universitatii Hanze din Groningen. 19 studenti au devenit azi ingineri diplomati, alumni ai Hanze University. Festivitatea a fost una deosebita, cu fast , dar totodatata fara fast. Studentii, parintii, prietenii si profesorii s-au adunat intr-o sala special amenajata pentru aceasta ceremonie. Primul discurs a fost tinut de sefa de catedra care tin sa va spun ca stie sa si vorbeasca putin in romaneste. Nu a fost un discurs lung si putina romana pe care o stia mi-a confesat-o in particular. Apoi fiecare profesor coordonator de diploma a tinut un scurt speech despre ficare student pe care l-a supravegheat. S-au confesat momente hazlii din viata de student. Publicul s-a distrat. Apoi secretara a inmanat diploma si firul de floarea soarelui pregatit pentru fiecare absolvent. Un fotograf profesionist se plimba prin sala si facea fotografii fericitilor absolventi. Apoi, cu totii am iesit din sala si ne-am indreptat spre locul unde se servea cate ceva. Ospatari de profesie s-au ocupat de servirea absolventilor si a invitatilor acestora. S-au ciocnit pahare de vin si bere si s-au mancat niste aperitive specific olandeze. De la toate mesele de pe coridorul principal al universitatii se auzeau rasete de bucurie. Am stat si am sarbatorit momentul alaturi de ceilalti absolventi si ne-am simtit bine. Pacat ca s-a terminat.

Den Haag

duminică, 7 iunie 2009

Cu chiu cu vai am gasit vineri o persoana dornica sa exploreze Haga impreuna cu mine. Asa ca, sambata (6 iunie) dis de dimineata am pornit cu bicicleta spre gara. Am parcat-o in parcarea speciala pentru biciclete din fata garii si apoi am cumparat biletul de tren. Pentru 26 de euro am primit un card pentru o zi care iti da voie sa calatoresti pe orice distanta in Olanda si sa te opresti in oricate orase vrei. La noi destinatia era deja stabilita ... directia Haga. Dupa 2 ore jumate am ajuns in gara din Haga.

Stiam deja care e primul obiectiv pe care dorim sa-l vizitam asa ca am luat tramvaiul corescpunzator. Cateva minute mai tarziu am ajuns la Madurodam sau Olanda in miniatura. Daca treceti cumva prin Haga eu zic ca merita sa-l vizitati. De-o parte si de alta a aleilor parcului poti admira : cele mai importante cladiri ale oraselor din Olanda, un aeroport, o autostrada, un zoo, feriboaturi, cai ferate si poduri. Nu va speriati, nu sunteti giganti, sunt doar cladirile mici ;) .

De la Madurodam am pornit pe jos spre plaja. In Haga este o plaja faimoasa, cu hoteluri luxoase. Nisipul era fin si cald la suprafata, iar apa marii rece. Cerul era brazdat de zmeie colorare. Pe plaja poti admira doua castele de nisip foarte frumoase dar care nu cred ca sunt din nisip ci doar par a fi din nisip.

De la plaja pornim inapoi spre oras. Dar luam tramvaiul, caci distanta e mare. Ceea ce m-a uimit a fost ca tramvaiul trecea prin parcuri mari care semanau cu o padure. Ajunsi in centru, ne-am invartit pe stradutele intortocheate si aglomerate. Piateta principala era plina de oameni la terasa. Curtea Parlamentului zumzaia de turisti. Haga este un oras frumos, cu cladiri noi si vechi, cu nuferi pe canale, cu multa verdeata si multa agitatie. Am asistat chiar la un protest impotriva genocidelor din Sri Lanka. Apoi am incercat sa gasim palatul administrativ regal. Dupa ce toate indicatoarele ne-au aratat ca suntem pe directia gresita si a trebuit sa ne intoarcem, am gasit in final Paleis Noordeinde. In spatele palatului se spune ca este gradina. Dupa ce ne-am invartit inca vreo jumatate de ora am gasit si gradina care, spre marea mea dezamagire, era de fapt un parc. Am hoinarit destul prin Haga, asa ca la 18:00 am luat trenul inapoi spre Groningen.

Acum ca v-am povestit ce si cum, va las sa hoinariti si voi prin Haga urmarind fotografiile.

Melancolie

miercuri, 3 iunie 2009

Sunt la UMCG. Aplicatia e gata. Raportul e gata. Si mi-a venit mie asa pe caciula sa scriu ca sa pierd timpul.
Acum 3 luni, cand am pasit prima data pe usile spitalului si mai exact pe usile centrului de cercetare de la spital, cand mi s-a spus ce am de facut, mi-am zis: in 5 luni nu voi reusi sa termin. Dar iata-ma acum, aici, cu aplicatia gata, cu raportul gata. Astept doar feedback-ul supervisorilor si apoi al profesorului coordonator, stabilirea datei prezentarii proiectului si nota.
Ieri am avut o stare melancolica. A fost cursul festiv al anului meu si eu nu eram acolo. Spre seara am vazut cateva fotografii ce marcau evenimentul. A fost putin trist. S-a mai terminat o etapa din viata mea. Si in curand va incepe alta. Astfel de momente te fac melancolic. Mi-am amintit atunci de absolvirea liceului care a fost acu 5 ani. Uitandu-ma si mai in spate am dat peste absolvirea scolii generale. Toate aceste momente sunt amintiri placute care marcheaza etape importante in viata fiecaruia. Pe moment te intristeaza, dar orice nou inceput aduce cu el noi obstacole, noi momente minunate, noutati.
Traiti clipa, caci ea nu se mai intoarce.
Un om intelept zicea: "Viata e scurta si irepetabila!"

Liberation Festival

miercuri, 6 mai 2009

Cand? 5 Mai.

Unde? Stadtpark, Groningen, The Netherlands.
De ce? Pentru a celebra ziua eliberarii olandezilor de sub ocupatia nazista din timpul celui de-al doilea razboi mondial.
So ... daca la noi se celebreaza o astfel de zi cu marsuri militare, scenete in mijloc de strada si zi libera pentru muncitori, olandezii au o altfel de modalitate de sarbatorire: ... it's time to party!!... Asa ca nici mai mult nici mai putin, in doi timpi si trei miscari, parcul cel mai mare din Groningen a fost umplut de oameni, pahare de plastic, doze de bere si chiar sticle, s-au instalat cateva scene pe care au evoluat diferiti artisti, s-a distrus iarba cea frumoasa si verde si, chiar daca a plouat aproape torential toata seara, lumea a stat sa-i asculte pe ... nimeni altii decat ... marii si faimosii ... The Ting Tings. Ce? Cum? Nu-i stiti? Oricum nu ati pierdut nimic. Mie nu mi-au placut. Dar lumea s-a inghesuit in fata scenei pentru o priveliste mai buna, i-a asteptat cu nerabdare sa apara pe scena si au inceput sa sara ca capritele cand astia au inceput sa cante. Si sa nu va imaginati ca exagerez cand zic ca capritele, chiar asa a fost. Sau poate... capritele sunt mai civilizate cand sar si nu-si flutura parul ud peste ochelarii altor caprite. Anyway ... e doar parerea mea despre o turma de oameni aflata la un concert. Imediat ce indivizii au iesit de pe scena si fara sa mai asteptam sau sa aclamam dupa un bis am tulit-o spre casa, pe biciclete, si cu ploaia marunta si enervanta langa noi. Pe cand am intrat in camin a inceput si ploaia torentiala care mai mai sa ma faca azi sa nu dau pe la lucru.
Fotografii nu am pentru ca nu am luat aparatul la mine ... si oricum n-ar fi meritat osteneala ... dar a facut Olivia fotografii cat sa va pot arata scena si gashka cu care am fost. Till next time ... have a wonderfull happy week!

Schiermonnikoog

luni, 27 aprilie 2009


Duminica dimineata, ora 6:40 - suna ceasul. Uff... ce putin am dormit... mai vreau! Dar nu se poate. La 8:00 trebuie sa fim la gara sa luam autobusul spre Lauwersoog. Bine... ma trezesc! Afara era cam innorat. Tragem un ochi la prognoza meteo... hmm... nu arata prea bine... mergem? nu mergem? Hai sa mergem. Ajungem jos si picura... hai ca nu mai mergem. Cu viteza fulgerului am ajuns inapoi in camera si direct sub plapumioara la un pui de somn. Peste 10 minute observam ca cerul pare a se insenina... Mergem? Nu mergem? No hai ca margem ca altfel ne va parea rau ca nu ne-am dus. De data asta luam autobusul spre gara, ajungem la timp si ne urcam in celalalt autobus. Am facut cam o ora cu autobusul, apoi 45 de minute cu ferryboatul si iata-ne ajunsi la 10:15 pe Schiermonnikoog. Am inchiriat doua biciclete si am pornit la explorat insula. Desi batea vantul si soarele se cam ascundea printre nori, majoritatea olandezilor, caldurosi din fire, erau in pantaloni trei sferturi. Eu si Cosmin am cam inghetat, dar a fost frumos. Nisipul plajei e foarte fin. Si am cules multe scoici. Insula are chiar si o padure de conifere. E interesant sa vezi conuri de brad pe aleile de scoici croite prin padure. Pe plaja copii au inaltat smeie si s-au balacit cu picioarele in apa. Noi nu am avut curajul sa incercam apa Marii Nordului. Am incercat doar nisipul, ni s-a facut repede frig si ne-am incaltat la loc. Pe insula este si un satuc. Casele au o arhitectura aparte. Sunt putin diferite fata de ce e pe continent. Dar iata ca se apropie ora 16:00 si trebuie sa ne intoarcem in port. La intoarcere, un vand puternic ni se impotriveste, dar in cele din urma ajungem cu bine in port, apare si ferryboatul, dar si soarele iese dintre nori. Asa, ca sa ne faca in ciuda!
Si... dupa cum v-am obisnuit deja: fotografii!!!

Zaanse Schans

Zaanse Schans este un mic satuc la vreo 20 km de Amsterdam, foarte frumos, foarte verde si foarte vechi. Acum este pe post de atractie turistica, desi cred ca inca mai locuieste lumea pe acolo.

Locul este minunat. Casele, toate din lemn, sunt vopsite cu verde inchis iar ornamentele cu alb. Contrastul intre verde si alb le confera un aer aparte. In fata multor case troneaza cate un podet deasupra apei. Fiecare podet are un design aparte si confera locului un aer pitoresc. In sat sunt si 3 mori: una de ulei, una de vopsele si una de taiat cherestea. Este foarte interesant sa asculti povestea fiecarei mori si sa vezi cum te poti folosi de puterea vantului pentru a crea ceva. Moara de taiat cheresea a fost reconstruita recent dupa planul vechii mori care a fost daramata. Moara de ulei din pacate a fost inchisa pentru vizitare cand am fost noi. Cat despre moara de vopsele ... chiar se fac prafuri de vopsele acolo. Au reusit sa produca prafuri si culori nebanuite. Doar albastrul de Voronet nu s-a lasat reprodus. Si marea uimire a fost ca la intrarea in aceasta moara am primit ghid in limba romana dupa ce caserita ne-a intrebat din ce tara suntem. Pentru noi a fost un mare WOOOW.
La muzeu am vazut masinile care produc ciocolata si biscuitii si am urmarit exact pasii de fabricare. A fost o adevarata lectie de inginerie. Din pacate aluatul de biscuiti si ciocolata nu erau reale, dar erau reproduse perfect. Copiii erau incantati de ceea ce vedeau si noi de asemenea.
Apoi aleile umbrite ne-au indreptat pasii spre atelierul de branza unde am degustat felurite tipuri de branzeturi. Gusturile erau atat de diferite si de interesante incat nu te puteai hotara pe care branza sa o iei cu tine acasa.
La atelierul de facut papuci din lemn m-a frapat bradul de craciun facut din papuci din lemn. Decoratiile papucilor expusi sunt foarte felurite si foarte frumoase. S-a facut si o demonstratie de cum e modelat lemnul pentru a face acesti minunati papuci. Ma gandesc serios sa achizitionez o pereche, desi nu sunt foarte ieftini...
Excursia s-a incheiat cu un mic popas in Amsterdam. Am colindat centrul capitalei olandeze pentru cateva ore, am simtit forfota si viata care-l cuprinde in serile de sambata. A fost o zi minunata! Va las sa va delectati cu pozele aici.

Keukenhof si lanurile de lalele

marți, 21 aprilie 2009

Luni, 20.04.2009, s-a dat trezirea la ora 6:00 ... urma sa luam trenul de 7:04 si sa plecam la Keukenhof. Cum cine? Eu si Cosmin ;) . Zis si facut, la 6:20 ne indreptam spre gara ... singura problema e ca am cam intarziat si bineinteles ca nu am mai prins trenul. Nu-i nimic... la 7:44 e urmatorul ... care... din pacate... a plecat cu intarziere... si asa se face ca in loc sa ajungem la Keukenhof pe la 10:00 am ajuns pe la 11:00 si ceva. Vremea a tinut cu noi... nici prea cald nici prea rece. Experienta a fost minunata. Gradina de flori e frumos aranjata. Dar va veti da voi seama din fotografii. Nu am facut decat 354. Aici aveti linkul spre ele.
Dupa o plimbare de cateva ore printre covoare de flori frumos amenajate am inchiriat o bicicleta tandem pentru a da o tura prin lanurile de flori, eh... nu chiar prin ... pe langa... asa... tangential. A fost minunat sa vezi cat vezi cu ochii covoare colorate si sa simti mireasma florilor. Covoarele de lalele mov,rosii, portocalii, galbene se intindeau peste tot in jurul tau alaturi de surorile lor zambilele ce-si imprastiau mireasma in jur. Minunat. Daca aveti vreodata ocazia sa veniti in Olanda, sa nu ocoliti gradina de flori Keukenhof!

Indonesian Party

luni, 13 aprilie 2009

Ieri a fost ziua de nastere a vecinei mele de palier, Olivia. Cu aceasta ocazie m-a invitat la petrecerea de ziua ei, asa ca aseara am avut parte de prima mea petrecere indoneziana. A fost minunat. La petrecere am fost eu si 25 de indonezieni. Hmmm.... cum vi se pare? Da... stiu ... a fost ciudat la inceput si ma gandeam ca o sa ma simt in plus. Intre ei vorbeau indoneziana care este, dupa parerea unui european, o limba ciudata. Dar pentru inceput am zis bine macar ca nu vorbesc la fel de ciudat ca olandezii. Incet incet, urmarindu-le gesturile, rasetele si conversatia, am inceput sa prind idee despre ce se contrazic. Din cand in cand am mai avut langa mine si cate un translator/translatoare care imi povesteau despre ce era vorba. A fost foarte interesant.
Dupa ce au ajuns majoritatea invitatilor, am fost invitati sa servim masa. Asa ca aseara am mancat pentru prima data mancare indoneziana. Este interesanta si picanta, chiar foarte picanta. Meniul consta din : bakwan ( din boabe de porumb) , semur taho telor (ceva din seminte de soia), sambel goreng ati (ceva ficat de pui cu legume), orez, cartofi picanti si inghetata specific indoneziana. Am aflat ca asa incepe orice petrecere indoneziana ... cu mancare. Mancarea a fost buna, putin picanta ar spune cei ce nu sunt obisnuiti.
Dupa ce toata lumea a infulecat dupa puteri, a inceput karaoke. Baietii au un talent innascut de a canta ... si niste voci ce le intrec pe cele ale unor artisti.
La partea cu desfacutul cadourilor toti ne-am amuzat copios cand am observat ca Olivia primise doua cadouri identice ... ca o iubitoare de posete, acum este fericita posesoare a doua posete identice. Este o raritate ... dar se pare ca se poate sa primesti doua cadouri identice de la persoane diferite.
Timpul a trecut pe nesimtite si indonezienii care stateau cu mine in cladire ma anunta ca e momentul sa plecam, asa ca, cu parere de rau ... ne indreptam spre casa ... ei pe bicicleta si ... eu in spate pe portbagaj, caci inca nu am achizitionat faruri si ... cum sa merg eu noaptea cu bicicleta fara faruri, nu? ;) :P

Bloemenjaarmarkt

vineri, 10 aprilie 2009

Azi a fost Vinerea Mare pentru crestinii de rit catolic. Cu aceasta ocazie, anual, in Groningen, se organizeaza piata de flori. Anul acesta a fost a 30-a editie a acestei traditii.
Este minunat sa vezi strazile orasului pline cu tarabe cu flori ... unele in ghiveci, altele facute buchet, unele pentru gradina, altele pentru camera... Orasul a fost foarte aglomerat. Multe masini... asa de multe masini nu am mai vazut prin oras in nici o alta zi. Centrul Groningenului s-a umplut de lume... olandezi si nemti deopotriva au venit la oras sa cumpere flori. Preturile si super-ofertele au fost pe masura asteptarilor.
In timp ce soarele stralucea pe cerul fara nori, eu am pornit de dimineata la facut fotografii in aceasta piata minunata(aici le puteti viziona). Terasele au fost pline. Datorita vremii frumoase, olandezii si-au scos nasurile pe afara, pe la terase, pe langa iazuri... la soare... la bronzat... la aer curat.

Wilhelmina

duminică, 22 martie 2009

Va intrebati cine e Wilhelmina? Pare un nume de fata, nu? Pai... nu chiar. E o moara de vant care macina faina :) . Am zarit-o prima data de pe geamul de la bucatarie si mi-am propus sa o gasesc si sa o vizitez. Drept si prin urmare am plecat azi, pe la orele amiezei, in cercetare.
Am pornit-o pe o alee de biciclete, si cand am ajuns intr-un loc dubios, mi-am dat seama ca nu era locul bun. Ma indepartasem prea tare de tinta, asa ca am pornit inapoi pana am ajuns la un pod si mi-am zis... hai sa incerc pe aici. Ajunsa la mijlocul podului am zarit moara cu pricina. Fericita ca am ajuns la destinatie, m-am pus pe facut fotografii.
La intrarea in moara m-am intalnit cu un cuplu de indoniezeni. Cu ajutorul lor, am si eu poza cu moara :).
A fost o experienta interesanta. Am urcat pana in varful morii, am admirat privelistea si am vazut cum se macina faina.
P.S.: ratele, gastele si pescarusii fac parte din viata sociala a Groningenului. Le intalnesti oriunde este un iaz cu apa.


Amsterdam experience

marți, 17 martie 2009

Fac o pauza de la work sa va povestesc putin din experienta de a vizita Amsterdamul. Pentru poze ... aici ... Sper ca ati citit articolul anterior in care va povesteam peripetia de a ajunge la destinatie. :)
Dupa un drum obositor, am facut o vizita la un party caci era ziua de nastere a unei colege de-a lui Flo. Pana acolo ne-am dus cu bicicletele. Eu am avut o bicicleta imprumutata, pe care nu prea am putut sa-mi tin echilibrul pentru ca era putin mai inalta. Asa am vazut Amsterdamul seara. Flo locuieste intr-o zona centrala, la 10 minute de gara. Dupa un pahar de vin si mai multe pahare de vorba cu niste romani, am pornit inapoi spre casa.
Dimineata ... trezirea la 9:00... avem multe de facut. Pentru inceput mergem sa luam micul dejun. Am incercat o chifla cu salata de ton ... delicioasa salata ... si un ceai ... in vitrina unui bistro. Mananci si te uiti la oamenii care trec prin fata ta ... uite ca asa observam si persoane cunoscute...
Hmm... ce sa facem next... ce sa facem ?! Mergem in piata. Tipic pentru olandezi, piata se afla in mijlocul strazii ... nu pe carosabil ... dar ... in mijloc ... in locuri cum e la noi Piata Unirii. Si acolo... tarabe peste tarabe ... fructe uscate, fructe proaspete, legume, haine, lucruri noi sau vechi, toate in acelasi loc. La iesirea din piata ne-am asezat la o cafea, afara, chiar daca era ceva mai frig. Terasa cafenelei era plina ... inauntru ce sa mai vorbim. Am inteles de la Florin ca asa va fi peste tot incepand cu luna Aprilie ... cand se mai incalzeste. Toate cafenelele vor avea terase afara ... iar cand nu e zi de piata, terasele se vor extinde in locul targurilor. Nu stam foarte mult caci bate vantul ... si ne intoarcem spre kilometrul zero. Apoi ... incet incet o luam spre strada cu magazine. Plin de lume, aglomeratie, galagie. Vizitam piata cu flori si apoi ne indreptam spre un nou local. De data aceasta la inaltime, pentru a vedea Amsterdamul de deasupra.
Colindand strazile am trecut pe langa casa memoriala Anne Frank, Primarie, Fabrica de diamante, Muzeul figurinelor de ceara si Muzeul Nemo.
Dupa-masa am luat masa intr-un mic local. Meniul a fost delicios ... am incercat peste cu sos de ghimbir si legume. Iar seara am petrecut, intrucat a fost ziua lui Flo. Am cunoscut alti romani, printre care si pe fiica unui prof de la poli (de la electrotehnica), am discutat cu o daneza despre Danemarca si cu un neamt despre ce stiu ei despre Europa de Est si ce stim noi despre Germania. In general, lumea stie capitala tarii noastre, deci e bine ;).
A doua zi ... mahmuri dupa petrecere si cu ochii umflati de somn, am mai dat o tura prin oras. Am trecut pe la biblioteca municipala... imensa constructia... si cu un decor foarte futurist si relaxant. Imi pare rau ca nu am fotografii de aici ... dar... am ramas fara curent in acumulator :( .
Spre dupa-masa am pornit inapoi spre Groningen. De data aceasta fara peripetii si intarzieri.
Sa aveti o saptamana nebuna!!! Va pup!!!

Trenurile intarzie

sâmbătă, 14 martie 2009

Da... si la ei trenurile intarzie. La inceput am fost socata, dar apoi mi s-a spus ca este normal. Daca te plimbi cu trenul prin Olanda si trebuie sa schimbi trenuri intre ele, imposibil ca unul sa nu aiba intarziere (citat de la un olandez).

Si cand te gandesti ca suprafata tarii lor este de 5.7 ori mai mica decat a Romaniei...

Well... oradenii care circula cu trenul foamei stiu ca are tot timpul intarziere de cel putin 20 min, se mai intampla si exceptii sa vina la timp, dar mai rar. Ei bine, ganditi-va ca trenul vine de la Iasi si parcurge in total aproximativ 789 km.

Trenul care trebuia sa ma duca pe mine la Groningen avea 20 min intarziere, dar nu cred ca pana la Utrecht a parcurs mai mult de 80 km. Deci... facand o mica socoteala... intarzierile lor sunt mai mari fata de ale noastre...

Ok... au si partea buna a lucrurilor... cam in orice directie vrei sa mergi ai de ales, pe ora, intre 2 trenuri. Iar legaturile sunt dedstul de bune... si biletul il primesti de la caserie 'in no time' sau poti sa ti-l procuri singur de la automatul de bilete. Ei nu au optiunea de a cumpara biletul din tren.

Si acum sa va povestesc despre aventura de a ajunge de la Groningen la Amsterdam. Dau un mic search pe site-ul trenurilor si aflu ca am tren direct pana in Hilversum si acolo schimb trenul spre Amsterdam Centraal. Nimic mai simplu...ajung in gara si merg la informatii sa fiu convinsa ca e bine. Acolo mi se da o alta ruta fara nici un fel de alte explicatii. Ok... partea buna era ca oricare ar fi fost varianta, ma urc in acelasi tren pana la o gara. Dar... in tren se anunta (in olandeza) ca ceva nu este in regula si ca trebuie sa iau ruta care o aveam de la informatii (mi-a explicat o olandeza traducerea). Aaaa... am uitat sa specific ca trenul a venit cu 10 minute intarziere. So... noua ruta avea 3 schimbari... asa ca am schimbat de 3 ori trenul pana am ajuns la Amsterdam. Este o adevarata aventura. Si de fiecare data a trebuit sa gasesc un vorbitor de limba engleza ca sa-mi traduca ce zicea conducatorul de tren. Intr-un final am ajuns cu o ora si 30 minute mai traziu decat trebui sa ajung in mod normal. Asa ca ... si la olandezi e ca la noi ... diferenta e ca tara lor e mai mica, trenurile parcurg mai putin kilometrii, costa mult mai mult, arata ceva mai bine si sunt din juma in juma de ora intr-o anumita directie :).

Bike

luni, 9 martie 2009



Va prezint noua mea bicicleta. Este foarte utila pe aceste meleaguri pentru ca te ajuta sa te deplasezi repede, ieftin si usor pe strazile Groningului. Traficul este mare in jurul orei 8 dimineata si 17:00 dupa-masa cand lumea merge la servici/scoala si respectiv cand se intoarce acasa. Dar... sa fim intelesi... traficul de biciclete e intens... cat despre masini vezi una ici, una colo ... si iti mai si acorda prioritate ca pieton... cat despre biciclisti ce sa mai vorbim, au prioritate orice ar fi. Pe aici trebuie sa te feresti de biciclisti nu de masini.

Sambata

Sambata am fost la cumparaturi, prin piata. In Groningen piata se desfasoara, nici mai mult nici mai putin decat in mijlocul orasului, in Grote Markt si VisMarkt, in fata teatrului. Este un adevarat talcioc. Tarabe peste tarabe cu marfuri de toate felurile: de la haine la legume si flori.


De asemenea parcarea de biciclete de langa piata e plina pana la refuz: "Eu unde imi parchez bicicleta?"



In piata, galagie mare, agitatie mare... lumea e foarte ocupata sa cumpere ce are nevoie pentru ca duminica sunt inchise toate magazinele. Eu am cumparat cartofi si rosii. Apoi m-am plimbat pe la tarabele cu flori si uitati ce am achizitionat:








UMCG - University Medical Center Groningen

miercuri, 4 martie 2009

Well... sunt a 3-a zi la locul de munca pentru urmatoarele 5 luni si deja mi-am facut o impresie pe care sa o impartasesc cu voi. Deci, sa incepem cu inceputul, adica de luni.
La ora 13:00 am avut intalnire stabilita cu unul din supraveghetorii mei de aici, astfel ca am pornit din timp spre UMCG. Trebuia sa gasesc intrarea principala si receptia de acolo. Nimic mai greu. Intrarea este mare, proportionala cu cladirea, sau mai bine zis cu ansamblul de cladiri din aceasta zona. Cladirea spitalului este noua, foarte frumoasa, foarte impozanta. Nu se compara cu nici unul din spitalele din Romania. Este foarte curat. Unele coridoare au chiar nume de strazi pentru a fi identificate mai bine. Este chiar si o zona de cumparaturi, precum si un mic salon pentru coafura, manichiura si pedichiura. Un adevarat orasel intr-o cladire.
Cladirile au majoritatea 3-4 etaje, unele chiar 5 si sunt legate intre ele prin coridoare. Arhitectura difera de la o cladire la alta. Cele de la intrare au o arhitectura mai moderna decat cele din spate, iar combinatia intre ele este interesanta.
Dupa o plimbare de vreo 6 minute prin coridoarele labirintice, am ajuns in final la destinatie. Daca nu cunosti bine locul, sunt sanse mari sa te pierzi. Norocul meu este ca exista si o alta intrare/iesire mult mai simpla, caci altfel nu as ajunge la munca in timp util.
Ieri, vizita mea prin spital a fost si mai interesanta. Supraveghetorul mi-a aratat laboratoarele unde se face MR-ul (magnetic resonance) si cum se achizitioneaza si formeaza imaginile. Este impresionant. Si cand te gandesti ca la baza este doar teoria campului magnetic...
Saptamana asta va trebui sa citesc despre MRI si Diffusion Weighted Images, pentru ca apoi sa pot lucra cu aceste imagini.
Poze... cat de curand... numai sa iasa soarele.

Day one and two

duminică, 1 martie 2009



A sosit ziua de vineri, 27 februarie 2009. M-am trezit de dimineata si am pornit spre Universitate. Prin de dimineata a se intelege ora 9. Pentru a ajunge la Universitate am facut mai intai un ocol pe la centrul turistic din oras pentru a face rost de o harta. Afara, innorat si ploaie marunta. Din 5 in 5 minute ma chinuiam sa-mi curat parbrizul ;). Dupa vreo ora ajung victorioasa la Universitate. De jur imprejur cladiri futuriste, numai sticla. Imi pare rau, dar inca nu le-am tras in chip din cauza ploii. Promit ca am sa le fotografiez la un moment dat. Intru. Trebuia sa gasesc biroul de relatii internationale. Super, cu ajutorul a doi oameni l-am gasit. Mi-am rezolvat partial problemele legate de arrival si constat ca doi studenti stau asezati la o masa si "se dau pe net".Super... imi scot si eu laptopul sa caut wireles. Dar ce sa vezi... wireles-ul e parolat, asa ca ciuciu net la faculta. Ce mi-a placut sa constat insa a fost ca pe coridorul principal, din loc in loc se aflau mese cu scaune iar pe ele (pe mese) un dispozitiv cu 4 prize si 2 mufe de net. Nice, nu? In comparatie cu universitatea noastra unde de-abea gasesti o priza pe coridor, de mufe de net ce sa mai fie vorba.


A doua zi am plecat in cercetarea amanuntita a centrului orasului. Minunat oras. Peste tot doar biciclisti (daca veniti prin Olanda sa nu aveti grija la masini ci la biciclisti, masinile iti dau prioritate sa treci strada, biciclistii mai putin).

Pe trotuare, la gara, plin de biciclete.Am inteles ca se practica: "merg cu bicicleta la gara, apoi iau trenul si cand ma intorc, iau bicicleta si merg inapoi acasa" (cand am sa trec pe la gara am sa va arat poze si cu parcarea de biciclete de acolo, trebuie sa retii unde iti lasi bicicleta, caci altfel putine sanse sa o mai gasesti). Hoinarind prin oras am constatat ca olandezilor le plac casele cu geamuri mari. La ei nu prea vezi blocuri cu multe etaje. In mare parte sunt case cu un etaj si una langa alta, fara curte spatioasa, fara vile imense. Casele sunt de obicei foarte joase si geamurile rar sunt acoperite cu perdele, asa ca in mare parte poti sa vezi ce face omul in casa. Pervazele sunt pline cu flori si lumanari si decoratii. Perdelele sunt maxim pana la jumatatea geamului. Pe alocuri se practica si portiuni mate ale geamului. Foarte dragut. Ajunsa in "Grote Markt" constat cu stupoare ca, in mijlocul orasului, in fata teatrului, sunt intinse tarabe cu marfa ( de la carnuri, haine, mancare pentru caini pana la flori). Mii de flori, in special lalele si trandafiri mici. Florile sunt foarte ieftine zic eu. Am vazut preturi de 2 euro pentru 10 lalele si pana la oferte de 80 lalele cu 6 euro, fiecare incercand sa-si vanda marfa mai eficient. Si trandafirii aveau tot cam acelasi pret. Ce ziceti fetelor? Trebuie sa fac rost de o vaza cat mai repede posibil ca sa am in ce sa-mi pun lalelele cumparate.

Calatoria

Calatoria mea spre Tara Lalelelor a inceput joi, 26 februarie 2009, la ora 9. Pe la acea ora am pornit cu masina spre aeroportul din Budapesta. Dupa unele opriri pe ici pe colo am ajuns la 13:30 la aeroport ( 13 ora lor :) ). Bineinteles check-in-ul incepuse de juma de ora. Dar nici un stres, coada era luuuunga. Multi turisti spre Olanda in ziua aceea. Avionul (Airbus 320) a fost aproape full. La decolare am avut putine emotii (doar putine :D ) si multe goluri in stomac. Langa mine, doi italieni, un el si o ea, cica veneau sa viziteze Amsterdam-ul. Calatoria cu avionul a fost plictisitoare pentru mine. Nu am prins loc la geam :( (cica era free seating - si toti s-au inghesuit sa prinda locuri la geam). Dupa 1:50 am ajuns deasupra Eindhoven-ului. Am inceput sa fiu agitata din cauza aterizarii, dar ce sa vezi, nici macar nu am simtit cand am ajuns inapoi pe pista. Pilotul a reusit sa aterizeze avionul foarte elegant. Bagajele au sosit repede, iar in statie a venit repede autobusul spre gara. Fara bilet caci era stricat automatul, am calatorit pana la gara. In autobuz am cunoscut un student roman la doctorat din Utrecht. Foarte binevoitor, mi-a aratat cum sa-mi cumpar bilet si pana la Utrecht mi-a mai spus cateva tips&tricks pentru a trai bine in Olanda. Ii super fain ca ei au reduceri la calatoriile cu trenul pentru toata lumea indiferent de varsta, daca iti faci un card de discount pentru care platesti cam 50 euro/an si ai discount 40% din valoarea integrala a biletului. In plus, cu acest card poti sa oferi reducere la alti 3 oameni care calatoresc cu tine ( cool, nu?). Bun, la Utrecht cobor, caci trebuia sa schimb trenul. Noroc ca a avut trenul spre Groningen 20 min intarziere caci altfel nu cred ca il prindeam. M-a mirat faptul ca a intarziat un tren, credeam ca doar la noi se poate asa ceva. Asa ca, pe la 21:30 am ajuns si eu intr-un final in Groningen. In gara ma asteapta un student. Ei au un fel de serviciu de pick-up la care am apelat ca sa nu ma pierd prin necunoscut. El m-a ajutat sa ajung la destinatie. Caminul e mare (10 etaje - ghiciti la care stau eu?). Camera e ok. Stau singura, dar pacat ca nu avem frigider in camera :(.

Intro

Uite ca am dat si eu de net si ma tin de promisiune. Precum va promiteam, ma apuc de un blog pe care sa va pun poze si sa va povestesc cum imi petrec eu timpul pe aici prin Groningen, Olanda. So... keep close!