Wilhelmina

duminică, 22 martie 2009

Va intrebati cine e Wilhelmina? Pare un nume de fata, nu? Pai... nu chiar. E o moara de vant care macina faina :) . Am zarit-o prima data de pe geamul de la bucatarie si mi-am propus sa o gasesc si sa o vizitez. Drept si prin urmare am plecat azi, pe la orele amiezei, in cercetare.
Am pornit-o pe o alee de biciclete, si cand am ajuns intr-un loc dubios, mi-am dat seama ca nu era locul bun. Ma indepartasem prea tare de tinta, asa ca am pornit inapoi pana am ajuns la un pod si mi-am zis... hai sa incerc pe aici. Ajunsa la mijlocul podului am zarit moara cu pricina. Fericita ca am ajuns la destinatie, m-am pus pe facut fotografii.
La intrarea in moara m-am intalnit cu un cuplu de indoniezeni. Cu ajutorul lor, am si eu poza cu moara :).
A fost o experienta interesanta. Am urcat pana in varful morii, am admirat privelistea si am vazut cum se macina faina.
P.S.: ratele, gastele si pescarusii fac parte din viata sociala a Groningenului. Le intalnesti oriunde este un iaz cu apa.


Amsterdam experience

marți, 17 martie 2009

Fac o pauza de la work sa va povestesc putin din experienta de a vizita Amsterdamul. Pentru poze ... aici ... Sper ca ati citit articolul anterior in care va povesteam peripetia de a ajunge la destinatie. :)
Dupa un drum obositor, am facut o vizita la un party caci era ziua de nastere a unei colege de-a lui Flo. Pana acolo ne-am dus cu bicicletele. Eu am avut o bicicleta imprumutata, pe care nu prea am putut sa-mi tin echilibrul pentru ca era putin mai inalta. Asa am vazut Amsterdamul seara. Flo locuieste intr-o zona centrala, la 10 minute de gara. Dupa un pahar de vin si mai multe pahare de vorba cu niste romani, am pornit inapoi spre casa.
Dimineata ... trezirea la 9:00... avem multe de facut. Pentru inceput mergem sa luam micul dejun. Am incercat o chifla cu salata de ton ... delicioasa salata ... si un ceai ... in vitrina unui bistro. Mananci si te uiti la oamenii care trec prin fata ta ... uite ca asa observam si persoane cunoscute...
Hmm... ce sa facem next... ce sa facem ?! Mergem in piata. Tipic pentru olandezi, piata se afla in mijlocul strazii ... nu pe carosabil ... dar ... in mijloc ... in locuri cum e la noi Piata Unirii. Si acolo... tarabe peste tarabe ... fructe uscate, fructe proaspete, legume, haine, lucruri noi sau vechi, toate in acelasi loc. La iesirea din piata ne-am asezat la o cafea, afara, chiar daca era ceva mai frig. Terasa cafenelei era plina ... inauntru ce sa mai vorbim. Am inteles de la Florin ca asa va fi peste tot incepand cu luna Aprilie ... cand se mai incalzeste. Toate cafenelele vor avea terase afara ... iar cand nu e zi de piata, terasele se vor extinde in locul targurilor. Nu stam foarte mult caci bate vantul ... si ne intoarcem spre kilometrul zero. Apoi ... incet incet o luam spre strada cu magazine. Plin de lume, aglomeratie, galagie. Vizitam piata cu flori si apoi ne indreptam spre un nou local. De data aceasta la inaltime, pentru a vedea Amsterdamul de deasupra.
Colindand strazile am trecut pe langa casa memoriala Anne Frank, Primarie, Fabrica de diamante, Muzeul figurinelor de ceara si Muzeul Nemo.
Dupa-masa am luat masa intr-un mic local. Meniul a fost delicios ... am incercat peste cu sos de ghimbir si legume. Iar seara am petrecut, intrucat a fost ziua lui Flo. Am cunoscut alti romani, printre care si pe fiica unui prof de la poli (de la electrotehnica), am discutat cu o daneza despre Danemarca si cu un neamt despre ce stiu ei despre Europa de Est si ce stim noi despre Germania. In general, lumea stie capitala tarii noastre, deci e bine ;).
A doua zi ... mahmuri dupa petrecere si cu ochii umflati de somn, am mai dat o tura prin oras. Am trecut pe la biblioteca municipala... imensa constructia... si cu un decor foarte futurist si relaxant. Imi pare rau ca nu am fotografii de aici ... dar... am ramas fara curent in acumulator :( .
Spre dupa-masa am pornit inapoi spre Groningen. De data aceasta fara peripetii si intarzieri.
Sa aveti o saptamana nebuna!!! Va pup!!!

Trenurile intarzie

sâmbătă, 14 martie 2009

Da... si la ei trenurile intarzie. La inceput am fost socata, dar apoi mi s-a spus ca este normal. Daca te plimbi cu trenul prin Olanda si trebuie sa schimbi trenuri intre ele, imposibil ca unul sa nu aiba intarziere (citat de la un olandez).

Si cand te gandesti ca suprafata tarii lor este de 5.7 ori mai mica decat a Romaniei...

Well... oradenii care circula cu trenul foamei stiu ca are tot timpul intarziere de cel putin 20 min, se mai intampla si exceptii sa vina la timp, dar mai rar. Ei bine, ganditi-va ca trenul vine de la Iasi si parcurge in total aproximativ 789 km.

Trenul care trebuia sa ma duca pe mine la Groningen avea 20 min intarziere, dar nu cred ca pana la Utrecht a parcurs mai mult de 80 km. Deci... facand o mica socoteala... intarzierile lor sunt mai mari fata de ale noastre...

Ok... au si partea buna a lucrurilor... cam in orice directie vrei sa mergi ai de ales, pe ora, intre 2 trenuri. Iar legaturile sunt dedstul de bune... si biletul il primesti de la caserie 'in no time' sau poti sa ti-l procuri singur de la automatul de bilete. Ei nu au optiunea de a cumpara biletul din tren.

Si acum sa va povestesc despre aventura de a ajunge de la Groningen la Amsterdam. Dau un mic search pe site-ul trenurilor si aflu ca am tren direct pana in Hilversum si acolo schimb trenul spre Amsterdam Centraal. Nimic mai simplu...ajung in gara si merg la informatii sa fiu convinsa ca e bine. Acolo mi se da o alta ruta fara nici un fel de alte explicatii. Ok... partea buna era ca oricare ar fi fost varianta, ma urc in acelasi tren pana la o gara. Dar... in tren se anunta (in olandeza) ca ceva nu este in regula si ca trebuie sa iau ruta care o aveam de la informatii (mi-a explicat o olandeza traducerea). Aaaa... am uitat sa specific ca trenul a venit cu 10 minute intarziere. So... noua ruta avea 3 schimbari... asa ca am schimbat de 3 ori trenul pana am ajuns la Amsterdam. Este o adevarata aventura. Si de fiecare data a trebuit sa gasesc un vorbitor de limba engleza ca sa-mi traduca ce zicea conducatorul de tren. Intr-un final am ajuns cu o ora si 30 minute mai traziu decat trebui sa ajung in mod normal. Asa ca ... si la olandezi e ca la noi ... diferenta e ca tara lor e mai mica, trenurile parcurg mai putin kilometrii, costa mult mai mult, arata ceva mai bine si sunt din juma in juma de ora intr-o anumita directie :).

Bike

luni, 9 martie 2009



Va prezint noua mea bicicleta. Este foarte utila pe aceste meleaguri pentru ca te ajuta sa te deplasezi repede, ieftin si usor pe strazile Groningului. Traficul este mare in jurul orei 8 dimineata si 17:00 dupa-masa cand lumea merge la servici/scoala si respectiv cand se intoarce acasa. Dar... sa fim intelesi... traficul de biciclete e intens... cat despre masini vezi una ici, una colo ... si iti mai si acorda prioritate ca pieton... cat despre biciclisti ce sa mai vorbim, au prioritate orice ar fi. Pe aici trebuie sa te feresti de biciclisti nu de masini.

Sambata

Sambata am fost la cumparaturi, prin piata. In Groningen piata se desfasoara, nici mai mult nici mai putin decat in mijlocul orasului, in Grote Markt si VisMarkt, in fata teatrului. Este un adevarat talcioc. Tarabe peste tarabe cu marfuri de toate felurile: de la haine la legume si flori.


De asemenea parcarea de biciclete de langa piata e plina pana la refuz: "Eu unde imi parchez bicicleta?"



In piata, galagie mare, agitatie mare... lumea e foarte ocupata sa cumpere ce are nevoie pentru ca duminica sunt inchise toate magazinele. Eu am cumparat cartofi si rosii. Apoi m-am plimbat pe la tarabele cu flori si uitati ce am achizitionat:








UMCG - University Medical Center Groningen

miercuri, 4 martie 2009

Well... sunt a 3-a zi la locul de munca pentru urmatoarele 5 luni si deja mi-am facut o impresie pe care sa o impartasesc cu voi. Deci, sa incepem cu inceputul, adica de luni.
La ora 13:00 am avut intalnire stabilita cu unul din supraveghetorii mei de aici, astfel ca am pornit din timp spre UMCG. Trebuia sa gasesc intrarea principala si receptia de acolo. Nimic mai greu. Intrarea este mare, proportionala cu cladirea, sau mai bine zis cu ansamblul de cladiri din aceasta zona. Cladirea spitalului este noua, foarte frumoasa, foarte impozanta. Nu se compara cu nici unul din spitalele din Romania. Este foarte curat. Unele coridoare au chiar nume de strazi pentru a fi identificate mai bine. Este chiar si o zona de cumparaturi, precum si un mic salon pentru coafura, manichiura si pedichiura. Un adevarat orasel intr-o cladire.
Cladirile au majoritatea 3-4 etaje, unele chiar 5 si sunt legate intre ele prin coridoare. Arhitectura difera de la o cladire la alta. Cele de la intrare au o arhitectura mai moderna decat cele din spate, iar combinatia intre ele este interesanta.
Dupa o plimbare de vreo 6 minute prin coridoarele labirintice, am ajuns in final la destinatie. Daca nu cunosti bine locul, sunt sanse mari sa te pierzi. Norocul meu este ca exista si o alta intrare/iesire mult mai simpla, caci altfel nu as ajunge la munca in timp util.
Ieri, vizita mea prin spital a fost si mai interesanta. Supraveghetorul mi-a aratat laboratoarele unde se face MR-ul (magnetic resonance) si cum se achizitioneaza si formeaza imaginile. Este impresionant. Si cand te gandesti ca la baza este doar teoria campului magnetic...
Saptamana asta va trebui sa citesc despre MRI si Diffusion Weighted Images, pentru ca apoi sa pot lucra cu aceste imagini.
Poze... cat de curand... numai sa iasa soarele.

Day one and two

duminică, 1 martie 2009



A sosit ziua de vineri, 27 februarie 2009. M-am trezit de dimineata si am pornit spre Universitate. Prin de dimineata a se intelege ora 9. Pentru a ajunge la Universitate am facut mai intai un ocol pe la centrul turistic din oras pentru a face rost de o harta. Afara, innorat si ploaie marunta. Din 5 in 5 minute ma chinuiam sa-mi curat parbrizul ;). Dupa vreo ora ajung victorioasa la Universitate. De jur imprejur cladiri futuriste, numai sticla. Imi pare rau, dar inca nu le-am tras in chip din cauza ploii. Promit ca am sa le fotografiez la un moment dat. Intru. Trebuia sa gasesc biroul de relatii internationale. Super, cu ajutorul a doi oameni l-am gasit. Mi-am rezolvat partial problemele legate de arrival si constat ca doi studenti stau asezati la o masa si "se dau pe net".Super... imi scot si eu laptopul sa caut wireles. Dar ce sa vezi... wireles-ul e parolat, asa ca ciuciu net la faculta. Ce mi-a placut sa constat insa a fost ca pe coridorul principal, din loc in loc se aflau mese cu scaune iar pe ele (pe mese) un dispozitiv cu 4 prize si 2 mufe de net. Nice, nu? In comparatie cu universitatea noastra unde de-abea gasesti o priza pe coridor, de mufe de net ce sa mai fie vorba.


A doua zi am plecat in cercetarea amanuntita a centrului orasului. Minunat oras. Peste tot doar biciclisti (daca veniti prin Olanda sa nu aveti grija la masini ci la biciclisti, masinile iti dau prioritate sa treci strada, biciclistii mai putin).

Pe trotuare, la gara, plin de biciclete.Am inteles ca se practica: "merg cu bicicleta la gara, apoi iau trenul si cand ma intorc, iau bicicleta si merg inapoi acasa" (cand am sa trec pe la gara am sa va arat poze si cu parcarea de biciclete de acolo, trebuie sa retii unde iti lasi bicicleta, caci altfel putine sanse sa o mai gasesti). Hoinarind prin oras am constatat ca olandezilor le plac casele cu geamuri mari. La ei nu prea vezi blocuri cu multe etaje. In mare parte sunt case cu un etaj si una langa alta, fara curte spatioasa, fara vile imense. Casele sunt de obicei foarte joase si geamurile rar sunt acoperite cu perdele, asa ca in mare parte poti sa vezi ce face omul in casa. Pervazele sunt pline cu flori si lumanari si decoratii. Perdelele sunt maxim pana la jumatatea geamului. Pe alocuri se practica si portiuni mate ale geamului. Foarte dragut. Ajunsa in "Grote Markt" constat cu stupoare ca, in mijlocul orasului, in fata teatrului, sunt intinse tarabe cu marfa ( de la carnuri, haine, mancare pentru caini pana la flori). Mii de flori, in special lalele si trandafiri mici. Florile sunt foarte ieftine zic eu. Am vazut preturi de 2 euro pentru 10 lalele si pana la oferte de 80 lalele cu 6 euro, fiecare incercand sa-si vanda marfa mai eficient. Si trandafirii aveau tot cam acelasi pret. Ce ziceti fetelor? Trebuie sa fac rost de o vaza cat mai repede posibil ca sa am in ce sa-mi pun lalelele cumparate.

Calatoria

Calatoria mea spre Tara Lalelelor a inceput joi, 26 februarie 2009, la ora 9. Pe la acea ora am pornit cu masina spre aeroportul din Budapesta. Dupa unele opriri pe ici pe colo am ajuns la 13:30 la aeroport ( 13 ora lor :) ). Bineinteles check-in-ul incepuse de juma de ora. Dar nici un stres, coada era luuuunga. Multi turisti spre Olanda in ziua aceea. Avionul (Airbus 320) a fost aproape full. La decolare am avut putine emotii (doar putine :D ) si multe goluri in stomac. Langa mine, doi italieni, un el si o ea, cica veneau sa viziteze Amsterdam-ul. Calatoria cu avionul a fost plictisitoare pentru mine. Nu am prins loc la geam :( (cica era free seating - si toti s-au inghesuit sa prinda locuri la geam). Dupa 1:50 am ajuns deasupra Eindhoven-ului. Am inceput sa fiu agitata din cauza aterizarii, dar ce sa vezi, nici macar nu am simtit cand am ajuns inapoi pe pista. Pilotul a reusit sa aterizeze avionul foarte elegant. Bagajele au sosit repede, iar in statie a venit repede autobusul spre gara. Fara bilet caci era stricat automatul, am calatorit pana la gara. In autobuz am cunoscut un student roman la doctorat din Utrecht. Foarte binevoitor, mi-a aratat cum sa-mi cumpar bilet si pana la Utrecht mi-a mai spus cateva tips&tricks pentru a trai bine in Olanda. Ii super fain ca ei au reduceri la calatoriile cu trenul pentru toata lumea indiferent de varsta, daca iti faci un card de discount pentru care platesti cam 50 euro/an si ai discount 40% din valoarea integrala a biletului. In plus, cu acest card poti sa oferi reducere la alti 3 oameni care calatoresc cu tine ( cool, nu?). Bun, la Utrecht cobor, caci trebuia sa schimb trenul. Noroc ca a avut trenul spre Groningen 20 min intarziere caci altfel nu cred ca il prindeam. M-a mirat faptul ca a intarziat un tren, credeam ca doar la noi se poate asa ceva. Asa ca, pe la 21:30 am ajuns si eu intr-un final in Groningen. In gara ma asteapta un student. Ei au un fel de serviciu de pick-up la care am apelat ca sa nu ma pierd prin necunoscut. El m-a ajutat sa ajung la destinatie. Caminul e mare (10 etaje - ghiciti la care stau eu?). Camera e ok. Stau singura, dar pacat ca nu avem frigider in camera :(.

Intro

Uite ca am dat si eu de net si ma tin de promisiune. Precum va promiteam, ma apuc de un blog pe care sa va pun poze si sa va povestesc cum imi petrec eu timpul pe aici prin Groningen, Olanda. So... keep close!